O scurtă istorie a lentilelor de contact – când au fost inventate și cum au evoluat

Deși purtarea lentilelor de contact pare să fie un fenomen nou, faimosul arhitect, matematician și inventator italian Leonardo da Vinci (1452-1519) a realizat primele schițe (în 1508) care sugerau că optică ochiului uman poate fi modificată prin plasarea corneei în contact direct cu apă.

Cu toate acestea, inventarea propriu-zisă a lentilelor de contact a avut loc mult mai târziu. Multe voci consideră că ideile lui Leonardo da Vinci au dus la apariția lentilelor de contact după 350 de ani de la realizarea schițelor celebrului inventator italian.

O idee de la care a pornit totul

În 1827, astronomul englez Sir John Herschel a avut ideea de a realiza mulaje ale ochiului uman. Aceste mulaje aveau rolul de a ajuta la fabricarea unor lentile de corecție care se puteau mula pe suprafața ochilor. Au fost necesari, însă, încă 50 de ani pentru ca cineva să producă efectiv astfel de lentile de contact. În plus, există câteva controverse printre specialiști cu privire la persoana care a realizat pentru prima data lentilele de contact.

Unii spun că germanul F.A. Muller a folosit ideea lui Herschel pentru a crea primele lentile de contact din sticlă, în 1887. Alții spun că fizicianul elvețian Adolf E. Fick și opticianul parizian Edouard Kalt au produs și folosit primele lentile de contact menite să corecteze problemele de vedere, în 1888.

Primele lentile de contact erau grele și proiectate să acopere întreaga suprafață a ochilor, inclusiv partea „albă”. Însă, din cauza faptul că aceste lentile mult prea mari reduceau dramatic cantitatea de oxigen pe care o primeau ochii purtătorilor, ele puteau fi tolerate doar câteva ore și nu au ajuns niciodată foarte populare printre persoanele cu probleme de vedere.

În 1936, optometristul William Feinbloom (1904-1985) din New York a introdus pe piață lentilele sclerale, produse dintr-o combinație de sticlă și plastic, care erau în mod semnificativ mai ușoare decât lentilele fabricate exclusiv din sticlă.

În 1948, opticianul american Kevin Tuohy (1919-1968) din California a lansat pe piață primele lentile de contact care semanau cu lentilele gaz-permeabile din prezent. Aceste lentile din plastic se numeau „corneale”, deoarece aveau un diametru mult mai mic decât modelele mai vechi și acopereau doar corneea.

Aceste lentile „hard” erau confecționate dintr-un material plastic neporos, numit polimetil metacrilat (PMMA). Deși nu erau gaz-permeabile, aceste lentile au fost proiectate pentru a se mișca odată cu fiecare clipire, pentru ca lacrimile purtătoare de oxigen să fie „pompate” sub lentile cu scopul de a păstra corneea sănătoasă.

Lentilele realizate de Tuohy puteau fi purtate timp de peste 16 ore. Avansul pe care l-a înregistrat tehnologia de fabricare a lentilelor de contact și experiența acumulată de medicii oftalmologi au dus la o cerere tot mai mare din partea populației pentru astfel de lentile în anii ’50 și ’60.

Cel mai important eveniment: o invenție din 1959

Însă cel mai important eveniment din istoria lentilelor de contact a fost inventarea materialului hidrofilic „soft” din hidrogel de către chimiștii cehi Otto Wichterle si Drahoslav Lim, în 1959.

Invenția lui Wichterle și Lim au dus la lansarea primelor lentile de contact soft aprobate de către Administrația Alimentelor și Medicamentelor (FDA) din SUA, în 1971: lentilele SoftLens ale brandului Bausch + Lomb.

În prezent, peste 90% dintre lentilele de contact cumpărate de către persoanele cu probleme de vedere sunt „soft”.

Evoluția lentilelor de contact nu s-a oprit, însă, la anul 1971. Iată ce a urmat:

1979 – apariția lentilelor de contact rigide gaz-permeabile;

1981 – apariția lentilelor de contact soft cu purtare extinsă;

1982 – lansarea lentilelor de contact bifocale;

1986 – apariția lentilelor de contact gaz-permeabile cu purtare extinsă;

1987 – apariția lentilelor de contact de unică folosință;

1995 – apariția lentilelor de contact zilnice de unică folosință;

1999 – apariția lentilelor de contact din silicon-hidrogel;

2002 – FDA aproba în SUA ortokeratologia pe timpul nopții.